Intro
De ce sunt importante straturile pielii? Ei bine, câteva sfaturi în legătură cu funcțiile și structura celui mai mare organ al nostru pot veni cu „ingredientul” secret pentru rutina ta de îngrijire a pielii.
Sună puțin cam mult, nu? Nu vă faceți griji, acest articol este menit să rezume un subiect foarte complex, așa că parcurgerea sa nu este o sarcină ușoară.
Cu toate acestea, veți găsi câteva imagini colorate care ilustrează factorii cheie în îngrijirea pielii. În plus, veți găsi subtitluri, ce subliniează ideea principală din fiecare paragraf.
Straturile Pielii
Pielea este cel mai mare organ pe care îl avem, de asemenea, este și țesutul nostru epitelial. Împreună cu părul și unghiile reprezintă sistemul tegumentar. Înconjoară și protejează organismul împotriva infecțiilor din exterior, alergenilor și temperaturilor extreme. Mai presus de toate minimizează pierderile de apă din organism, creând un echilibru de lichide și face posibilă sinteza vitaminei D.
Straturile pielii și o parte a țesutului muscular
Funcţie
Reprezintă principala noastra barieră cu multiple funcții adaptative, ce ne protejează de stresul oxidativ al luminii UV, astfel fiind prima apărare împotriva infecțiilor, alergenilor, ce oferă acea barieră imunologică adaptativă. În plus, reglează pierderea apei din corp în atmosferă, cunoscută în mod obișnuit ca pierdere de apă transepidermică, referindu-se la capacitatea pielii de a reține umiditatea. Primul strat de piele este o formațiune stratificată, întotdeauna sub un ciclu constant de reînnoire celulară, menținută din stratul bazal, așa cum vom vedea mai târziu. Nu este vascularizat, prin urmare folosește oxigenul și nutrienții necesari de la stratul de dedesubt, ridicându-se din Dermă, al doilea strat al pielii. Ceea ce înseamnă că printr-o dieta sănătoasă, organismul nostru menține și produce cea mai mare parte din acea piele strălucitoare. Consumă toate tipurile de alimente, în special proteine, vitamine și antioxidanți.
Constituenții celulari
Pentru cei interesați, vor fi enumerați constituenții celulari ai epidermei, cum ar fi keratinocitele, melanocitele, celulele sistemului imunitar – celulele Langerhans (celule dendritice) și celulele Merkel.
Compoziţie
Derma este un strat fibros, plin de colagen, fibre elastice și substanțe apoase asemănătoare gelului, găzduind fibre nervoase pentru a înregistra senzații precum temperatura, presiunea și durerea. Cu toate acestea, în compoziția structurală găsim trei tipuri de celule – fibroblaste, macrofage și mastocite. De asemenea, avem capilare, vase de sânge, foliculi de păr, glande sudoripare, glande apocrine și glande sebacee (ulei).
Bariera de sebum
Glandele sebacee au canale mici, ce conduc substanța noastră uleioasă sănătoasă (sebumul) la suprafața pielii, până la stratul cornos. Sebumul este hidratantul nostru protector natural, ajutând la impermeabilizarea pielii, ceea ce îngreunează moleculele hidrofile să pătrundă în piele, prin primul strat. O parte din constituenții săi sunt esteri ai acizilor grași, cum ar fi trigliceridele, esterii de ceară, squalene, acizii grași liberi și acizii grași nesaturați.
După cum ne-a învățat biologia, știm că este țesutul nostru conjunctiv adipos, adesea denumit țesut subcutanat.
Mai mult, produce celule adipoase numite adipocite, are nervi și vase de sânge. Oferă izolație, stochează energie, absoarbe șocul și ajută la ancorarea pielii pe mușchi.
Stratul cornos
Straturile Epidermei
Funcţie
Primul strat de piele are un rol vital în protejarea organismului. Prin urmare, formează atât o barieră fizică, cât și antimicrobiană, controlând reglarea pierderii de apă din piele, și invaziile mediului, inclusiv efectele dăunătoare ale radiațiilor UV.
Compoziţie
În primul rând, trebuie să știm că în stratul cornos găsim matricea sa extracelulară, care este plină de aranjamente lipidice, sub denumirea de bistraturi lamelare, sau straturi lipidice lamelare. În același timp, compozițiile sale structurale prezintă enzime, peptide antimicrobiene, proteine, acizi și macrofage.
În al doilea rând, în acest strat avem o formare de 20-30 de foi de celule îmbogățite cu proteine, denumite corneocite. În interiorul fiecarui corneocit gasim filamente de keratina, împreună cu molecule mici numite factori naturali de hidratare (NMF). În ceea ce privește exteriorul, fiecare corneocit este înconjurat de o rețea a unui strat proteic, formând învelișul celular cornificat, legat covalent cu lipide precum ceramida. Similar cu precedenta, formarea proaspătă a învelișului lipidic o încadrează pe cea proteică.
Fiecare corneocit se ține unul de celălalt prin corneodesmozomi, printr-o aderență intercelulară.
Revenind la matricea extracelulară, care umple spațiile dintre celule, știm acum că este mai bogată în lipide nepolare (molecule grase), dispuse ca straturi lipidice lamelare. Moleculele care provin din corpurile lamelare sunt transformate enzimatic în ceramidă, colesterol și acizi grași, formând o matrice hidrofobă.
De la keratinocite la corneocite
Între timp, în adâncurile stratului bazal, celulele keratinocite suferă ciclul lor de generare, pentru a pleca peste toate celelalte straturi până la suprafața pielii, ajungând la maturitate pe parcurs. Keratina și alte elemente dintr-un keratinocit își degradează compoziția celulară pe parcursul „călătoriei”, ajungând în cele din urmă la stratul cornos. Ca urmare, devine un corneocit, oferind acum rezistență mecanică acestui strat.
În concluzie, aici are loc procesul final de diferențiere, care duce la moartea acestei celule fibroase (corneocit). Inevitabil și neapărat, soarta sa finală este descuamarea, peelingul natural al pielii.
Indicatori ai sănătății pielii
Cel mai important, acest strat este o barieră protectoare care conferă permeabilitate la apă, iar îndepărtarea unui strat gros nu aduce întotdeauna beneficii pielii.
De la suprafața pielii, apa se evaporă și se absoarbe zilnic și o măsurăm în toate condițiile standard pentru a determina cantitatea de apă transepidermică pierdută, indicând hidratarea noastră naturală sau o potențială tulburare a barierei de protecție.
Așa cum am aflat, celulele migrează de dedesubt, așa că vom găsi cheratinocite vii și aici. După migrare, celulele s-au transformat în celule mai granulare, pline de proteină keratohialină. Pentru această compoziție proteică, vom numi cheratina și profilagrina. Keratinocitele se infiltrează în cele din urmă în stratul cornos în cadrul altor reacții și eliberează corpurile lamelare, cu proteine și lipide. Printre alte modificări structurale se numără filagrina, care suferă degradarea celulară până când devin aminoacizi liberi și alți derivați, numiți în mod obișnuit factori naturali de hidratare (NMF).
Keratinizarea își are începuturile în acest strat, adică începe formarea barierei de keratină. Rețineți că keratina și filagrina, împreună cu alte proteine, formează tonofibrile (filamente intermediare de cheratină), care la rândul lor creează aderență între ele prin desmozomi. Datorită acestui fapt, pielea noastră capătă putere și flexibilitate.
Descris ca zona de regenerare, stratul bazal este un loc de diviziune celulară, sub denumirea de mitoză. Mai bine spus, aici are loc toată producția de celule noi, comparând adesea acest strat cu o fabrică de celule, un proces efectuat continuu de către celulele stem ale keratinocitelor bazale. Celulele nou formate ies la suprafață prin fiecare strat, crescând, divizându-se, evoluând și, în final, fiind eliberate în atmosferă. Le exfoliam de la suprafata pielii, pentru a declanșa mai des mitoza, respectiv formarea de noi celule.
Pe scurt, este principala sursă de keratinocite, melanocite (celule producatoare de melanină) și celule Merkel.
Concluzie
În concluzie, acest articol are scopul de a vă oferi cunoștințe de bază despre pielea noastră și de a vă consolida experiența pentru următoarele postări.
Resurse Articol
- Lumen learning – Courses. Biology for Majors II. Module 24: The Integumentary System. Hypodermis.
- Steven AC, Steinert PM. J Cell Sci. 1994 Feb. „Protein composition of cornified cell envelopes of epidermal keratinocytes”. 107 ( Pt 2):693-700. PMID: 8207091.
- Aileen Sandilands, Calum Sutherland, Alan D. Irvine, and W. H. Irwin McLean. „Filaggrin in the frontline: role in skin barrier function and disease”. J Cell Sci. 2009 May 1; 122(9): 1285–1294. Published online 2009 Apr 22. doi: 10.1242/JCS.033969. PMID: 19386895.
- Karen L. Campbell DVM, MS, DACVIM, DACVD, Carol A. Lichtensteiger DVM, PhD, DACVP, in Small Animal Dermatology Secrets, 2004. „STRUCTURE AND FUNCTION OF THE SKIN”. doi.org/10.1016/B978-1-56053-626-0.50005-7.
- Golara Honari, Howard Maibach, in Applied Dermatotoxicology, 2014. „Chapter 1 – Skin Structure and Function”. doi.org/10.1016/B978-0-12-420130-9.00001-3
- Ehrhardt Proksch, Johanna M. Brandner, Jens‐Michael Jensen. Accepted for publication 1 July 2008. „The skin: an indispensable barrier”. PDF. doi.org/10.1111/j.1600-0625.2008.00786.x.
- Dr. Anthony Yung, Dermatologist, Waikato District Health Board, Hamilton, New Zealand. 2007. „Structure of normal skin”.
- By Yolanda Smith, B.Pharm. Reviewed by Dr. Liji Thomas, MD. „What is the Dermis?”
sursa imaginii: featured image & image 1. – shutterstock.com
